Vântul

- Vântule, am întrebat,
tu de unde te-ai luat?
Eşti cam rece uneori:
mă loveşti, mă înfiori.

Dar şi cald adesea eşti,
părul doar îmi ciufuleşti.

Vântu-aşa răspuns a dat:
- Eu sunt aer supărat.
Mi-a fost cald pe la amiază
şi am căutat o oază
să mă răcoresc puţin
şi-acum nu pot să mă ţin:
caldul vrea să urce-n sus,
recele pe jos s-a pus
şi se îmbrâncesc mereu.
Iată, vânt acuma-s eu.

Norii dacă se adună,
eu voi deveni furtună.
Când sunt aspru şi avan
al meu nume-i uragan.
Iarna crivăţ sunt cu viscol,
n-avea frică, nu-i pericol,
fac doar tumbe prin zăpadă
şi chem picii în ogradă.