- Cactusule, eşti ghimpos,
deşi înfloreşti frumos,
cu-al tău trunchi mă necăjesc:
nu pot să te dăruiesc,
mă înghimpi cu ţepii tăi.
Spune-mi, la ce bun sunt ei?
- Eu sunt plantă de pustiu,
pentru a rămâne viu
vreau să beau stropii de rouă.
Însă în pustiu nu plouă.
Eu cu acele ţepoase
nu dau apei să mă lase,
o păstrez la mine-n gură
şi căldura nu mi-o fură
când e arşiţa cumplită
pe costişa pârjolită.
- De-i aşa, te-oi răsădi
şi-n ghiveci te-oi dărui.
deşi înfloreşti frumos,
cu-al tău trunchi mă necăjesc:
nu pot să te dăruiesc,
mă înghimpi cu ţepii tăi.
Spune-mi, la ce bun sunt ei?
- Eu sunt plantă de pustiu,
pentru a rămâne viu
vreau să beau stropii de rouă.
Însă în pustiu nu plouă.
Eu cu acele ţepoase
nu dau apei să mă lase,
o păstrez la mine-n gură
şi căldura nu mi-o fură
când e arşiţa cumplită
pe costişa pârjolită.
- De-i aşa, te-oi răsădi
şi-n ghiveci te-oi dărui.
