Peştişorul

- Peştişorule din baltă,
cum îţi este-n apa caldă?

- Chiar de-i rece sau călduţă,
bine-mi este, Irinuţă.
Doar curată dacă-ar fi.
De-i murdară, n-oi trăi.

Vara-n lac când vă scăldaţi
mult vă rog, nu aruncaţi
sticle goale sau hârtii,
pacheţele sau cutii.
Ele apa murdăresc,
peştii se îmbolnăvesc.

Mai scump

Ce-i mai scump pe lume ştii?
Pentru ţară - ai săi fii,
pentru păsări - ai săi pui,
nu-i cedează nimănui.

Pentru cer - bobul de rouă,
stropul norului când plouă,
de aceea-i cheamă iară
spre el pe-nsorita scară.

Pentru mamă - pruncul drag,
de-i plecat, ea stă pe prag
şi scrutează depărtarea,
să-i audă vrea chemarea.

Pentru Dumnezeul Sfânt
mult i-i drag acest Pământ
şi aşteaptă să-l iubim,
Terra să ne-o ocrotim.

revenire

Dac-aş fi o păsărică
zburătoare, mititică,
sub aripă să iau vântul
şi să înconjor pământul.

Să văd oceane, mări,
râuri, continente, ţări,
munţi, câmpii, oraşe, sate,
dealuri, văi, podişuri plate.

S-ascult zgomot de cascade
când în ele apa cade, 
să alerg după şosele,
noaptea să m-ating de stele...

Şi mereu să tot revin
pe meleag de basme plin
unde-s aşteptat mereu
de-al meu plai şi neamul meu.

Pământul

Şi pământul precum Luna
în Cer se roteşte-ntruna:
Terra soarele-nconjoară,
Luna-n jurul Terrei zboară.

Când priveşti de sus Pământul
ce se-nvârte precum gândul,
vezi o sferă azurie
cu năframă argintie.

Ştii de ce planeta noastră
la culoare e albastră?
Are mări şi oceane,
lacuri, râuri milioane
şi în ele se-oglindeşte
cerul, care albăstreşte
apa în culoarea lui.
Mai frumos pe lume nu-i!

Cactusul

- Cactusule, eşti ghimpos,
deşi înfloreşti frumos,
cu-al tău trunchi mă necăjesc:
nu pot să te dăruiesc,
mă înghimpi cu ţepii tăi.
Spune-mi, la ce bun sunt ei?

- Eu sunt plantă de pustiu,
pentru a rămâne viu
vreau să beau stropii de rouă.
Însă în pustiu nu plouă.
Eu cu acele ţepoase
nu dau apei să  mă lase,
o păstrez la mine-n gură
şi căldura nu mi-o fură
când e arşiţa cumplită
pe costişa pârjolită.

- De-i aşa, te-oi răsădi
şi-n ghiveci te-oi dărui.

Fulgul

Mi-a căzut în palmă-un fulg,
e micuţ şi nu-l alung,
frig e, vreau să-l încălzesc,
lângă sobă îl primesc.

Fulgului nu i-a plăcut
şi în strop s-a prefăcut.
Însă mica picătură
intră pe a sobei gură
şi se face nevăzută,
în vapori e prefăcută.

Ştiu, ei vor ieşi afară,
fugăriţi de-a sobei pară
şi în fulgi se vor preface.
Gerul fulgilor le place.

Circuitul apei

Mă jucam c-un strop de ploaie
ce pe-obraz mi-a curs şiroaie,
dar de-odată s-a ascuns:
-Unde eşti?
-Aici sunt, sus.
M-am întors la fraţii mei
să revin apoi cu ei
peste solul însetat
prin văzduhu-nfierbântat
să-l mai răcorim un pic
lunecând de sus: pic-pic...

Apoi veseli şi isteţi
în vapori mici transparenţi
vom urca din nou spre soare
auzind a lui chemare,
să mai revenim apoi
cu găleţile de ploi.

Noi aşa tot circulăm,
vlagă solului să dăm.

Vântul

- Vântule, am întrebat,
tu de unde te-ai luat?
Eşti cam rece uneori:
mă loveşti, mă înfiori.

Dar şi cald adesea eşti,
părul doar îmi ciufuleşti.

Vântu-aşa răspuns a dat:
- Eu sunt aer supărat.
Mi-a fost cald pe la amiază
şi am căutat o oază
să mă răcoresc puţin
şi-acum nu pot să mă ţin:
caldul vrea să urce-n sus,
recele pe jos s-a pus
şi se îmbrâncesc mereu.
Iată, vânt acuma-s eu.

Norii dacă se adună,
eu voi deveni furtună.
Când sunt aspru şi avan
al meu nume-i uragan.
Iarna crivăţ sunt cu viscol,
n-avea frică, nu-i pericol,
fac doar tumbe prin zăpadă
şi chem picii în ogradă.

La vie

Am venit în ospeţie
la bobiţele de vie.
Stau ca nişte surioare
cu privirele spre soare
şi se-adapă din butuc
ca să-mi toarne-n ceaşcă suc.

Lăstăraşilor le place
să se-agaţe de arace
cu cârceii viguroşi
să-mi dea struguri mai mustoşi.

Iar o frunză arămie
ca o palmă grijulie
struguraşul înveleşte
şi de brume-l ocroteşte,
până vin viticultorii
cu butoaie pe podgorii.

Hai să mergem la cules
bobul dulce, copt, ales!

Noaptea la baltă

Nufăr alb din ochi de baltă
căpuşorul îşi arată
soarele când se trezeşte
şi petala-i încălzeşte.

Spre amurg în pumn se strânge
şi oglinda apei frânge,
în adânc se furişează,
"noapte bună" îşi urează.

Doarme lângă el lintiţa
unduind pe val rochiţa,
cu năframa ei foioasă
doarme salcia pletoasă.

Broscăriţa aţipeşte
făcând umbră unui peşte
speriat de raza lunei.
"Somn uşor!", copile, spune-i.

Pădurea

E pădurea o minune
care taine mari ne spune:
despre verdele-i din frunze,
despre păsări, buburuze,

despre lupi şi veveriţe,
vulpişoare-ştrengăriţe.

Despre pomi şi lăcrimioare,
despre gâze, pomuşoare,
despre aerul curat
şi frunzişul scuturat
din coroane de foioase
când vin toamnele ploioase.

Multe-ţi spune despre sine,
vezi doar de-o ascultă bine,
ocrotindu-i tot ce scrie
în cea carte purpurie,
s-o admiri la ea când vii,
nu distrugător să fii.

Furnicele

Muşuroi de mici insecte -
nu se mişcă pe-ndelete,
fug încolo şi încoace,
sigur, lenea nu le place.

Furnicuţe se numesc.
Ia te uită cum muncesc!
Una duce în spinare
un bob de opt ori mai mare.
Câteva cu dibăcie
uite, sapă-o galerie,
vor depozita aici
hrana pentru cei mai mici.

Iar în jur vedem o ceată
de viteji, nenumărată.
Nu se-agită, nu muncesc,
muşuroiul îl păzesc.

Ştiţi, copii, că fiecare
o însărcinare are,
ce cu sârg o-ndeplineşte
şi se înţeleg frăţeşte.

Albinuţa

Ştiţi, copii, că mierea dulce
albinuţa o aduce?
O vedeţi cum zboară-zboară
toată ziua până-n seară?

Crezi că-aşa se zbenguieşte,
se distrează, se-ndulceşte
cu polenul parfumat
pe stamine presărat?

Ele fac un lucru mare,
e numit polenizare,
un strop duc apoi în grabă
la ştiubei, unde la treabă
sunt albine mii şi mii:
unele cresc mici copii,
altele gunoiu-adună
ca să fie curat-lună.

De mămica lor ascultă,
o respectă, o ajută.
Pentru toţi ea e regină
de-ai săi prunci e casa plină.

Florile

Ştii că florile mai toate
au petale parfumate?
Nu-i deloc întâmplător
chipul şi culoarea lor:
ele-astfel ademenesc
gâzele care muncesc
zilnic la polenizare
tot zburând din floare-n floare.

Ele fac ca-n miezul florii
să se nască-apoi feciorii:
fructe dulci sau pomuşoare
care-n sân au semincioare.
Ele se vor semănate
să mai crească multe plante.

Pomul

Vrei să ştii cum pomul creşte?
Un puiet ia şi-l sădeşte.
Soare dă-i şi stropi de ploaie,
îl propteşte de se-ndoaie
când avan de tot e vântul.
Afânează-n jur pământul,
să primească rădăcina
oxigenul şi lumina.

De grea boală să nu zacă,
rău omida să nu-i facă,
văruieşte-l pe tulpină,
cheamă păsări în grădină.

Muguri până n-au plesnit
trebuieşte curăţit
de crenguţele uscate,
de prisos sau vătămate
şi-o să-ţi crească pom rotat,
în frunziş şi rod bogat.